 |
| Pictura pe un zid din Timisoara |
Ca ele parca n-ar exista, dar nici nu pot spune ca nu exista
E ciudat. De cand mi-am luat angajamentul personal sa nu mai reactionez fata de ele, mi-am creat un mic exercitiu mental. De fiecare data cand ma navaleste cate un sentiment de furie, imi imaginez ca este ca un val care vine peste mine, trece prin mine si se retrage singur de une a venit. Exercitiul asta m-a ajutat sa observ cateva lucruri interesante. Intr-adevar, asa cum a aparut emotia, asa a si disparut - de unde si unde... habar nu am! Nu pot spune ca ea nu a existat, dar nici nu pot nega faptul ca am simtit-o in tot corpul. Apoi am observat ca... nu se intampla nimic! Emotia vine, trece si nu face nimic deosebit, nu ma controleaza, nu-mi misca nici macar un degetel, DACA nu reactionez - ceea ce ma duce la al doilea lucru pe care l-am invatat.
Ca cel mai mare curaj in asemenea situatii este de a nu actiona
Nu ies sa ma plimb, nu fac o cana de cafea, nici macar nu numar pana la 10. Efectiv nu fac nimic. Este ca in exercitiul cu valul. Cand esti la mare si te stropeste un val, ce poti face? Poti prinde valul cu mainile pentru a-l arata drept dovada nedreptatii? Poti alerga dupa el pentru a-l certa si a-l obliga sa-ti usuce hainele? Din experienta mea, a opune rezistenta emotiilor negative este un gest de a le oferi locuri importante in viata ta. In momentul in care agatam emotiile negative, le luam in brate, le asezam langa noi si incepem sa discutam cu ele ore in sir, zile in sir, uneori ani in sir. Practic, cred eu, discutam cu fantome. Totusi, e nevoie de mult curaj pentru a face acel prim pas - cand suna prima data emotia-fantoma la usa... pur si simplu nu raspunzi. Din punctul meu de vedere, este un pas care necesita si sacrificiu: renuntam la dorinta fireasca de a avea si de a ne face dreptate, de a avea ocazia sa ne lingem ranile si de a fi eroi... toate acestea in schimbul iesirii din cercul vicios al sentimentelor distructive.
Ca suntem foarte puternici
Aici nu am prea multe de zis. Eu am incercat cel putin o data si am reusit. Simpla constientizare si alegerea intre a lupta si a nu actiona vin dintr-o putere ce abia astepta sa fie descoperita. Trebuie doar sa facem saltul de la obisnuinta la noutate.
